Disparitia Iulianei Ionescu scoate la iveala neregulile statului Roman

Sambata am fost intoxicati de stirea conform careia, Iuliana Ionescu, o adolescenta rasfatata, ar fi plecat de acasa pentru a se duce la manastire, dupa ce si-a vandut smartphone-ul cumparat de tatal ei, pentru ca, chipurile, asa ar fi inteles de la duhovnicul ei. OK! Nu aspectul asta vreau sa il scot in evidenta, ci miscarea de trupe care a fost facuta.

Ieri am aflat ca s-a format o celula de criza dedicata, ca toata politia a iesit la treaba formand prin toata tara filtre care erau in stare sa verifice si mustele, au fost mobilizati jandarmi dar si “baietii cu ochi albastri” de la SRI, care, ATENTIE, au interceptat telefoanele parintilor.
De cealalta parte, Presedintele Traian Basescu spunea public acum o saptamana si un pic ca nimeni nu poate intercepta, ba chiar mai mult, localiza telefoanele in Romania. Una pentru ca cica tehnic nu s-ar putea si a doua, pentru ca ar fi ilegal. Hai ma, serios?
Tot la televiziuni am vazut live un reprezentant al Politiei Romane care spunea intr-o conferinta de presa ca fata a fost localizata in urma unui apel telefonic pe care i l-a dat mamei ei, telefonul celei din urma fiind urmarit. In baza carei legi? Parca era ilegal indiferent de situatie. Si parca telefoanele nu se puteau localiza, pentru ca nu avem tehnologie capabila de radiolocatie si pentru ca e ilegal.


Deci, in cazul oamenilor aia care au murit in Apuseni nu s-a putut face asta, dar pentru o adolescenta oarecare, dintr-o data se poate si e legal? A cumparat si instalat statul, tehnologie peste noapte? Uite asa incep si ma intreb a cui e fata asta, din moment ce reprezentantii politiei spun ca mama ei a intervenit la cineva sus pus in Ministerul de Interne? Cati copii au disparut numai anul trecut si nu au beneficiat de o asemenea miscare de forte, ori parintii lor nu au fost primiti sa vorbeasca la nivel inalt? Despre ce vorbim aici? Pe cine plangem? Cine ar vrea sa fie discreditat dupa toata povestea asta? Cam cate minciuni ne va mai servi statul si ce interes a avut “cineva” ca oamenii aia sa moara in Apuseni? Imi pun si eu niste intrebari normale pentru un om care urmareste cerebral stirile si nu le ia ca atare. Hai sa ridicam in slavi si sa plangem de mila o pustoaica rasfatata care s-a gandit ca ar fi cool sa mearga la manastire. Pe bune?!? Noapte buna Romania! Dormi pe tine in continuare!


Si-acum, injurati-ma daca sunteti ignoranti.

Bulgarii pun piciorul in prag

In Romania, televiziunile si radiourile difuzeaza strict ce vor. Spun asta pentru ca nu am vazut pe nicaieri nimic despre ceea ce s-a intamplat in ultimele zile, dar mai ales noaptea trecuta in Bulgaria.

Bulgarii protesteaza de 40 de zile. Azi noapte au reusit sa sechestreze o mare parte din parlamentari timp de cateva ore. Cam asa arata un popor unit care s-a saturat sa fie furat, iar tara sa fie vanduta pe bucati. Romanii stau si o freaca in timp ce guvernantii nu mai stiu cum sa vanda ce a mai ramas, sa ne mareasca taxele si impozitele si sa ne si otraveasca cu gazele de sist. E OK pentru unii cat timp avem shaorma, manele, acces direct, Capatos si alte mizerii de genul.

Romania, vecinii nostri s-au trezit. Cat o sa mai dormi? Pana cand vom fi vanduti si noi pe capete?

Detalii despre ce s-a intamplat azi noapte in Bulgaria gasiti in articolul de pe The Guardian (pentru ca astia nu au embargou informational) – http://www.guardian.co.uk/world/2013/jul/24/bulgarian-protesters-siege-parliament-sofia

Patania zilei

In aceasta dimineata in drum spre radio, un caine mi-a taiat calea si am reusit sa zbor putintel de pe bicicleta, deoarece nu prea am mai avut timp de manevre sau o frana serioasa. Partea buna e ca am cazut intr-o pozitie in care am reusit sa-mi apar capul, scapand doar cu un cot avariat si cu un lant sarit de pe foaie. Nu ma intrebati de caine pentru ca a fugit ca un las de la locul faptei :))

Morala este ca traim intr-un oras de CACAT. Primarul pastaie (Radu Mazare) se ocupa de carnavaluri prin Mamaia in loc sa faca din Constanta un oras mai frumos, din care sa adune si cainii care se inmultesc vazand cu ochii. Cat despre cei care il voteaza si il sustin in continuare, habar nu au pe ce lume traiesc saracii de ei. Aud des replica “lasa ba ca traim intr-un oras frumos”. Serios? Jegul asta de oras e frumos? Mizeriile astea de gropi si strazile pe care intri cu cizme de cauciuc dupa ce ploua inseamna frumos? Atunci Brasovul, un oras cu adevarat frumos si ingrijit e rai, sau cum? Pacat ca de pe urma votului altora, tot noi, astia cu capul pe umeri avem de suferit. Pana una, alta, pastaie iese costumat astazi la car alegoric. Iarasi circ fara paine. Tipic romaneste.

Un nou “trend” al radiourilor din Romania

Observ un “trend” dement al radiourilor, in special al nationalelor. Bataia pe “loudness”, sau mai bine zis cine e mai zgomotos. In aceasta lupta penibila, toti asa zisii ingineri de sunet tind sa ridice nivelul de compresie al sunetului atat de mult, incat totul e o varza din care frecventele pe fiecare banda audio in parte se amesteca si automat calitatea dispare total. Practic, in acel sunet nu mai exista nimic natural. Aceste radiouri sunt de neascultat in masinile care au un sistem audio performant si nu numai.
Toata lumea intreaba “ba da’ de ce C FM se aude asa bine peste tot si restul sunt varza?”. Pai uite d’aia. Pentru ca ceilalti devin penibili in lupta asta a loudness-ului si a modulatiei tot mai mari. Ei se bat pe care se aude mai tare, lasand in urma aspectul calitatii. Nu poti avea si calitate si loudness. Bagati bine la cap bai ingineri de sunet care sunteti. Si observ ca nu aveti de gand sa va opriti, pentru ca din cand in cand dati si mai multa compresie. La un moment dat, recunosc ca picasem si eu in plasa asta pana am luat sunetul la analizat pe spectru. Mi-am pus mainile in cap. De atunci am lasat compresia mai jos. Sunetul este natural, placut, echilibrat, iar fiecare frecventa e la locul ei. Asta e secretul sunetului de calitate la C FM. Dar astea nu sunt intotdeauna de ajuns, daca nu ai si niste scule care sa te ajute.

Poporul si iluzia puterii

image

Tot auzim de prin ’90 incoace despre puterea poporului. Ni se tot spune ca puterea in general sta in mainile noastre. Puterea sa alegem, puterea sa schimbam clasa politica si presedintele, puterea sa schimbam tara. Dar oare cat de mare este puterea asta?

Evenimentele din luna care sta sa se incheie ne-au invatat ca puterea poporului in Romania este frectie la picior de lemn. Cum poate spune cineva ca puterea sta in mainile noastre la alegeri, cand romanii au iesit la vot, iar Curtea Constitutionala a decis sa le invalideze voturile?
Cum poate spune cineva ca avem puterea sa schimbam ceva iesind si strigand in strada nemultumirile, cand nimeni nu ne baga in seama, ba poate chiar ne considera a fi mase manevrate de cineva? Cum poate spune cineva ca avem puterea, cand noi ne exprimam zilnic nemultumirile, iar ei ne sfideaza pe fata? Puterea poporului in Romania este ZERO. Ea este invocata de mai marii politicii atunci cand au nevoie de noi, atunci cand vor sa obtina ceva cu ajutorul nostru. Dupa asta, acea asa zisa putere este de fapt, tot in mainile lor.

Nu ar trebui sa ne mai mire faptul ca peste 50 la suta din romani sunt nostalgici dupa comunism. Atunci romanul stia ca nu are putere, dar macar stia ca partidul ii da un loc de munca, un salariu, un acoperis deasupra capului si nu ducea grija unei incerte zile de maine.
Diferenta intre atunci si acum este ca in ziua de azi nu mai stii daca o sa ai un loc de munca dupa ce termini studiile, nu stii daca statul te va ajuta cumva dupa ce te zbati degeaba, iar pentru a avea un acoperis deasupra capului trebuie sa stai fie cu parintii, fie sa ai un job ultra bine platit (care si el e la fel de nesigur) pentru a-ti face rata la o banca cu capital strain, care te jupoaie de bani aproape jumatate de viata. Puterea? Este evident, tot la altii.
M-am declarat de mai multe ori impotriva uniunilor si organizatiilor in care mai multe tari se aduna sub un singur nume, cum ar fi Uniunea Europeana. Atunci cand mai multe tari cu traditii, ideologii si puteri economice diferite se aduna, nu poate exista un interes comun. Cei mai slabi sunt calcati in picioare, destructurati si vanduti pe bucati, apoi transformati in piata de desfacere, in timp ce aceia mai puternici devin si mai puternici. Puterea de fapt, acolo este. Nu la popor, nu la Guvern, nu la presedinte. Puterea poporului in Romania este o utopie.

Am putea sa invatam sa ignoram aceasta sintagma, atunci cand o s-o mai auzim de la diversi cetateni mai jos sau mai sus pusi. Adevarul crud este ca poporul nu va avea niciodata puterea adevarata, ci doar iluzia unei puteri oferita de cei care o detin cu adevarat.

Articol postat de pe WordPress pentru Android.

 
%d bloggers like this: